reflectare asupra realitatii

Eram pe marginea blocului...ma gandeam asa...la nimic si cand colo ceva imi invadeaza intimitatea mintii, incepe sa-mi sape in creier, in ratiune; piticu meu razboinic de pe creier se lupta vitejeste sa dea afara de pe teritoriul lui noul gand...dar in zadar... si cand si-a dat seama sa asezat linistit in colul lui(p kre cred ca si acum il cauta...hai sa fim seriosi cine are un colt in cap:-?? ) si l-a lasat pe intrus sa iti faca treaba...
Si asa am inceput eu sa ma gandesc, nu la nemurirea sufletului cum faceam pana atunci, ci, la incredere.... ei bine da....chiar la incredere ma gandeam.Ciudat avand in vedere ca la mine "increderea" e doar ..ceva ce ar trebui sa fie. Recunosc este un atu (sau nu...) pe care nu prea il am. Si incercand sa ma gandesc de ce am ajuns in starea asta, mi-a venit in minte replica unui bun prieten pe care mi-a spus-o cand am pus aceasi intrebare de fata cu el adica "de ce?"... ei bine el mi-a spus: "de ce te preocupa motivul, cand tu trebuie sa rezolvi efectul? ce rost are sa afli s-a intamplat ceva , cand asta e deja un fapt consumat si cum nu putem intoarce timpul atunci mai bine si mai benefic,ar fi sa cautam (macar, daca nu gasim) solutii pentru efectul pe care l-a avut asupra noastra cauza cu pricina?!...asadar...pustoaico in loc sa te intrebi DE CE mai bn gandestete CUM"...poate atunci nu am reusit sa inteleg exact la ce s-a referit insa..odata cu timpul am inceput sa vad mai clar la ce se referea...
Ei bine... cu aceste cuvinte in memorie incercam sa ma tin departe de intrebarea DE CE si sa gasesc o solutie;CUM sa imi recapat increderea in oameni... dupa ce am reflectat o vreme asupra subiectului, fara un raspuns anume, tot el (prietenul de mai devreme) m-a luminat... tot o frantura de conversatie ma scos din ceata, si anume : "hei, nu ai ce face,lumea merge intrun fel, e omenesc ca fiecare sa primeasca prima sansa pe gratis, daca o iroseste si vrea inca una atunci va trebui sa o castige, dar...asa cum primul punct de la o nota e pe gratis asa si o prima saansa"
Mda.. Zuzule sper ca esti mandru de mine de acolo de unde esti si sa nu uiti ca aici sunt oameni care au nevoie de ajutorul tau:)
Eh...si uite asa dupa toata nebunia asta, iese piticul meu pe o ureche se aseaza pe umar si imi sopteste sa ma duc acasa ca e timpul pentru masa de seara... asa ca asta am facut, dar in loc sa mananc m-am pus pe scris:)