poveste despre...

Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata si sa nu-ti amintesti nimic? cum ar fi sa vezi tot felul de lucruri pe care sa nu le cunosti.. sa nu le recunosti?! cum ar fi sa te uiti la femeia ce iti spune cu lacrimi in ochi ca este mama ta si tu sa-i spui k nu sti cine e.. ca nu sti unde esti.. k nu sti cine esti?!...
Era dimineata.. pustoaica a deschis ochii, avusese un vis ciudat, cel mai bun prieten ii murise; se simtea pustiita, se simtea singura... S-a ridicat din pat si primul lucru pe care l-a facut a fost sa il sune.. aude taraitul in receptor de mai multe ori, dar nici un raspuns "mai mult ca sigur doarme..."
Pustoaica s-a pregatit pentru scoala si a plecat la drum asa cum facea in fiecare dimineata.. la ore.. aceasi poveste neatenta.. cu muzica in urechi, in lumea ei.. la sfarsitul orelor insa surpriza mare in curte o astepta chiar prietenul din vis, a tresarit de fericire, ia sarit de gat si la pupat fericita k a fost doar un vis si inca il poate tine la pieptinca poate iesii cu el..
Au iesit in oras, la film, pe strazi.. au facut poze s-au distrat asa cum o faceau mereu, se facuse tarziu si ea nu ajunsese acasa asa ca el s-a gandis sa o duca.. a dus-o pana in fata usii, dar cum ea nu vroia sa se desparta de el inca l-a invitat in casa, au mancat impreuna s-au uitat la un film, s-au jucat diverse joculete care le aminteau de copilarie si apoi au adormit...
A2a zi pustoaica s-a trezit singura.. avand acelas vis.. uitatndu-se la femeia cei spunea printre lacrimi ca ii este mama si spunandu-i ca vrea sa stie unde este prietenul ei.. femeia era terifiata si ii spunea ca prietenul ei este mort de o saptamana.. si k trebuie sa inteleaga asta...ca trebuie sa incerce sa isi aminteasca, ca nu poate traii asa agatata de un trecut macabru, ca trebuie sa incerce sa isi revina, sa traiasca...
Pustoaica plangea.. mama ei la fel... pustoaica vroia sa fie singura mama ei pleaca.. pustoaica deschide geamul.. vedea o lume ciudata.. cladiri gri.. copaci morti.. oameni tristi.. vedea destul de multe de acolo de la geam.. si isi dorea sa nu mai vada nimic doar sa vina el.. sa o ia im brate si sa-si imagineze o lume a lor... fericita, vie, colorata... asa cum candva.. inainte ca firea logica a lucrurilor sa ii desparta...