reflectare asupra realitatii

Eram pe marginea blocului...ma gandeam asa...la nimic si cand colo ceva imi invadeaza intimitatea mintii, incepe sa-mi sape in creier, in ratiune; piticu meu razboinic de pe creier se lupta vitejeste sa dea afara de pe teritoriul lui noul gand...dar in zadar... si cand si-a dat seama sa asezat linistit in colul lui(p kre cred ca si acum il cauta...hai sa fim seriosi cine are un colt in cap:-?? ) si l-a lasat pe intrus sa iti faca treaba...
Si asa am inceput eu sa ma gandesc, nu la nemurirea sufletului cum faceam pana atunci, ci, la incredere.... ei bine da....chiar la incredere ma gandeam.Ciudat avand in vedere ca la mine "increderea" e doar ..ceva ce ar trebui sa fie. Recunosc este un atu (sau nu...) pe care nu prea il am. Si incercand sa ma gandesc de ce am ajuns in starea asta, mi-a venit in minte replica unui bun prieten pe care mi-a spus-o cand am pus aceasi intrebare de fata cu el adica "de ce?"... ei bine el mi-a spus: "de ce te preocupa motivul, cand tu trebuie sa rezolvi efectul? ce rost are sa afli s-a intamplat ceva , cand asta e deja un fapt consumat si cum nu putem intoarce timpul atunci mai bine si mai benefic,ar fi sa cautam (macar, daca nu gasim) solutii pentru efectul pe care l-a avut asupra noastra cauza cu pricina?!...asadar...pustoaico in loc sa te intrebi DE CE mai bn gandestete CUM"...poate atunci nu am reusit sa inteleg exact la ce s-a referit insa..odata cu timpul am inceput sa vad mai clar la ce se referea...
Ei bine... cu aceste cuvinte in memorie incercam sa ma tin departe de intrebarea DE CE si sa gasesc o solutie;CUM sa imi recapat increderea in oameni... dupa ce am reflectat o vreme asupra subiectului, fara un raspuns anume, tot el (prietenul de mai devreme) m-a luminat... tot o frantura de conversatie ma scos din ceata, si anume : "hei, nu ai ce face,lumea merge intrun fel, e omenesc ca fiecare sa primeasca prima sansa pe gratis, daca o iroseste si vrea inca una atunci va trebui sa o castige, dar...asa cum primul punct de la o nota e pe gratis asa si o prima saansa"
Mda.. Zuzule sper ca esti mandru de mine de acolo de unde esti si sa nu uiti ca aici sunt oameni care au nevoie de ajutorul tau:)
Eh...si uite asa dupa toata nebunia asta, iese piticul meu pe o ureche se aseaza pe umar si imi sopteste sa ma duc acasa ca e timpul pentru masa de seara... asa ca asta am facut, dar in loc sa mananc m-am pus pe scris:)

discutie intre 2 prietene

S-este o iluzie atunci cand intalnesti persoana potrivita?...sa te saturi sa tot cauti si sa nu gasesti si vine momentul in care intalnesti pe cineva si ti se pare ca este exact ceea ce ai cautat.. sa ti se para o iluie cauzata de prea multe esecuri...
C-niciodata nu m-am gandit ca ar putea fi vorba de o iluzie.De ce? pentru ca , da intradevar cauti, cauti si iar cauti si rezultatul este acelas. Nu gasesti nimic.Si cand in sfarsit iti bagi picioarele(scuza-mi expresia) si renunti sa mai speri ca vei gasi ACEA persoana.. ce crezi?! zbang, iese glontul din pusca si nimereste iepurele din scorbura.Nu stiu de ce am folosit expresia asta dar ma inspirat:) Si poc, de-a dreptul te-a lovit cupidonu' cu toata tolba drept in cap si esti amorezat pana peste cap.De fapt toata "amorezeala" asta si faptul ca ai impresia ca este persoana pe care ti-ai dorit-o toata viata si pe care ai cautat-o cu inversunare s-ar putea sa nu fie chiar atat de perfecta si da... dintr-un anumit unghi s-ar putea sa spune ca e o iluzie si toata dorinta asta ca el sau ea este ACEL / ACEA persoana pe care ne-am dorit-o provine din faptul ca am "pierdut" atata timp cautandu-l/o. Si vorba aia "duapa un el/ o ea vor urma si altii" asa ca nu dispera daca inca nu a aparut;) bafta:)
S-da, se poate sa fie o iluzie, sau poate realitatea distorsionata...dupa atatea esecuri poate inveti sa accepti si sa iubesti si defectele.. nu numai calitatile...Poate e asta...sau poate....
C-la inceput toti ne dorim perfectiunea si o cautam de la cel mai mic amanunt pana la cel mai important lucru si de aceea s-a creat faza cu "cauti , cauti si nu gasesti nimic".Acordam prea mare importanta superficialitatii si de multe ori ii permitem sa ne controleze viata...
S-desi sustinem sus si tare ca suntem propii stapani ai vietii si de fapt...lasam fiecare "rahatel" sa ne carmeasca spre alte decizii sau...Ma rog asta e alta mancare de peste asa ca poate vom vorbii si despre asta o data..:)

chestii...lolipops balamuc

>Presupun ca ti-ai imaginat de mai multe ori cum ar fi sa traiesti la infinit aceasi zi, sa petreci la infinit acele momente speciale de care ai parte in ziua pe care ti-ai ales-o sa fie "singura zi a vietii tale"sa stai la nesfarsit in stropii de ploaie racoritori sau din potriva sa profiti de soarele cald de pe cer, ti-ai imaginat cum ar fi sa nu mai pleci din bratele lui si sa-i asculti toate soaptele de dragoste la infinit...sau poate sa nu-i mai dai drumul sa o ti la piept si sa o protejezi pentru eternitate, sa-i simti parfumul de pe pielea perfecta..Dar... ti-ai imaginat vreodata ca acea zi nu ti-o alegi singur? ti-ai imaginat k poate te vei lovi de BLESTEMUL de a trai o singura zi care iti este aleasa de soarta?...si poate cea mai crunta zi din viata, sau poate ai norocul sa fie una fericita... dar daca nu este asa? daca va trebui sa plangi la infinit? daca va trebui sa vezi cum cineva drag iti dispare ptr tot restul vietii...aceasi nenorocita de zi... aceasi la infinit...
Oameni... fiinte atat de complicate, uneori spunem ca vrem sa avem parte de un sentiment ptr tot restul vietii, facem promisiuni in zadar... "voi fi acolo mereu, te vei putea baza pe mine oricand, nu te voi dezamagii" de cate ori ati auzit asta?..sau poate " te voi iubii mereu" pe asta sigur ati auzito....sau nelipsita "te voi iubii pana moartea ne va despartii" daaaa siigur si dupa 2 luni sunteti amandoi perfect vii si despartiti...Si nu! nu sufar din iubire... sufar doar din cauza deziluziilor! si nu! nu deziluizii din dragoste! din contra, eu nu am suferit niciodata din dragoste..sau poate nu am numit-o eu suferinta... in fine nu-i vb de asta acum .. ideea e alta..ideea e ca ... la naiba nici eu nu mai stiu care e ideea...cert e ca vroiam sa spun ceva... habar nu am c a iesit poate doar m-am descarcat..poate m-am adancit mai tare in deziluzia mea.... poate poate poate..Poate maine va fi aceasi zi, sau poate ca nu....Deziluzii... pun pariu ca stiti cum sunt, pun pariu ca a-ti trecut cel putin o data prin ele.. pun pariu ca a-ti fi dat orice ca sa scapati, sa va treziti din vis.. si ca sa vezi ... cand v-ati trezit nu va mai durea asa tare..De ce? simplu, ptr ca "timpul vindeca tot" si deziluzia asezata in "fundul sufletului" + o gramada de praf asezat peste... = o amintire pe care nimeni nu vrea sa o retraiasca, aminteasca, comemoreze...asa ca rana ramane acolo deschisa, netratata...si la cea mai mica atingere tasneste tot puroiul din ea uimindu-ne chiar si pe noi detinatorii ei...Dar hai sa nu ne mai gandim la lucruri rele... o sa fie bine! Amin :)