" De dimineata, mi'am amintit de mare. M'am revazut la Costinesti unde am deescoperit placerea de a ma arunca, iesind din valuri, pe nisipul cald. Abia depasisem 30 de ani. Inchiriam 2 camere intr'o casa taraneasca , foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin gradina la plaja. Ramaneam acolo pana la pranz, iar dupa'amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream ,taiam un pepene in patru si'l mancam , manjindu'ne pielea bronzata cu zeama rosie picurata din feliile pe care le devoram pana la coaja, dupa care ne spalam la fantana pe maini si jucam mai departe. Din cei 4, doi au murit. Eu am imbatranit. Dar plaja va fi ramas aceasi, invadata de alte trupuri bronzate, diminetile trebuie sa fie si acum, acolo, dimineti fara cer, iar marea se clatina , cu siguranta,la tarm la fel de imbietoare, cand nu o agita valurile. Si fireste, vor ramane tot asa cand din cei 4 nu va mai exista nimeni. Cu minunata si teribila ei nepasare, pe care noi nu o vom putea invata niciodata, natura uita tot, chiar si pe cei care au avut naivitatea sa creada ca, macar, la mare nu exista decat prezent. "
Octavian Paler. Autoportret intr'o oglinda sparta
Buna seara,am citit articolul dumneavoastra,pot sa spun ca ma si intristat dar mi-a si placut in acelasi timp,foarte tris pierderea prietenilor,asta este timpul nu sta in loc,trce peste fiecare dintre noi,va doresc multa sanatate si numai bine.
RăspundețiȘtergere